Istoricul energiei eoliene

Energia eoliana este energia vântului, o forma de energie regenerabila. La început energia vântului era transformata în energie mecanica. Ea a fost folosita de la începuturile umanitatii ca mijloc de propulsie pe apa pentru diverse ambarcatiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu sec al 7-lea î.Hr de persi pentru macinarea grauntelor.

Morile de vânt europene, construite începând cu sec al 12-lea în Anglia si Franta, au fost folosite atat pentru macinarea de boabe cât si pentru taierea bustenilor, maruntirea tutunului, confectionarea hârtiei, presarea semin?elor de in pentru ulei ?i m?cinarea de piatr? pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început pân? la 1500 KW (anul 1988), devenind în acela?i timp ?i loc de depozitare a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de ap? de la mare adâncime.

Turbinele eoliene moderne transform? energia vântului în energie electric? si tind sa aiba o putere instalata de 3 MW putere (cu inaltimi de circa 100 de metri si pale cu diametre de 45-60 de metri).
La sfâr?itul anului 2010, capacitatea mondial? a generatoarelor eoliene era de 194. 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawa?i or?/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implic? o circula?ie a m?rfurilor de 40 miliarde euro ?i lucreaz? în ea 670 000 persoane în întreaga lume.

??rile cu cea mai mare capacitate instalat? în ferme eoliene sunt China, Statele Unite, Germania ?i Spania. In anul  2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 26% în Danemarca, 16% în Spania ?i Portugalia, circa 12% în Irlanda si 11% in Germania.