Energia eoliana in Romania

Prima turbina a fost montata in judetul Prahova in 2004. Era o turbina second hand de mica putere. ANRE emite un Regulament de acordare a certificatelor verzi pentru producatorii eolieni.
Acest lucru face ca interesul fata de eolian in Romania sa creasca si incepand cu anul 2007 incepe un masiv proces de explorarea potentialului eolian al Romaniei prin instalarea de statii de masurarea vantului cu inaltimi medii de circa 60 de metri.
Masurarea potentialului eolian era absolut necesara pentru a se decide asupra opurtunitatii demararii afacerii.
Pana la acel moment datele despre vant erau putine si incomplete, Institutul de Meteorologie avand in total 3 puncte de masurare in Dobrogea cu inaltimi de de doar 12 metri, oferind astfel date cu totul lacunare in vederea construirii de modele viabile privind intensitatea si directia predominanta a vanturilor pe baza carora sa fie intocmite planuri de afaceri.
Rezultatele masuratorilor sunt foarte bune si se confirma ca Dobrogea este, alaturi de nordul Scotiei, cea mai promitatoare regiune de exploatare a eolianului din Europa.
Pe langa intensitatea medie a vantului de 7,2 m/s la  nivelul intregului an, Dobrogea are un profil teritorial relativ plat si are in plus si o densitate scazuta a populatiei ceea ce permite instalalarea unui numar important de turbine eoliene, cu pastrarea distantelor tehnologic necesare intre ele.
In noiembrie 2008 se publica in Monitorul Oficial legea 220 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenabile de energie.
Legea prevedea ca sistemul de bonificare in Romania este bazat pe certificate verzi, platite de consumatorul final, pe baza cererii si a ofertei.

Autoritatile incep tarziu, in noiembrie 2009, procesul de notificare al legii catre Comisia Europeana. Finalmente in vara lui 2011, Comisia is da acordul asupra formei legii 220, specificand ca IRR pentru producatorii eolieni este de maxim 10,9% pe an.

Reactia industriei la rezultatele masuratorilor de vant si ale prevederilor legii din 2008 este imediata.
Daca pana in 2009 erau instalati in Romania 14 MW, incepand cu 2010 are loc o explozie investitionala si la finele lui 2012 se ajunge la o capacitate instalata de 1905 MW.

Anul 2012 a insemnat un varf aboslut al montarii de noi capacitati eoliene in Romania, inregistrandu-se aproape 1000 de MW; altfel spus in fiecare zi calendaristica s-a montat o noua turbina cu o capacitate medie de 2,5 MW

Anul 2013 aduce insa o schimbare totala de optica a autoritatilor asupra industriei de regenerabile. In ciuda protestelor industriei, a institutiilor finnaciare international, a corpului diplomatic guvernul emite in iunie 2013, Ordonanta de Urgenta nr 57 prin care practice se stopeaza procesul de dezvoltare a industriei de profil.

Incepand cu 2013, toate proiectele eoliene care se finalizeaza sunt cele incepute cel tarziu in 2012. Principalul motiv este dat de conditiile financiare negative oferite de noul cadru legislativ. In plus bancile devin opace la incercarile de finantare a proiectelor in regenerabile.

Drept urmare in ciuda conditiilor naturale favorabile, a interesului companiilor de a investi in domeniu, in Romania in anii 2013-2016 ritmul de dare in functiune de noi capacitati scade considerabil in raport cu perioada 2010-2012.

Practic toate campurile eoliene finalizate dupa ianuarie 2013 si pana in decembrie 2016 sunt investitii incepute inainte de 2013, pentru ca ulterior aparitiei legislatiei restrictive bancile au refuzat sa mai acorde imprumuturi in acest sector.

La 1 ianuarie 2017 Romania inregistra 3025 MW instalati in eolian, care reprezinta investitii de peste 5 miliarde de euro.

Dat fiind faptul ca conform legii doar acele instalatii care au fost acreditate pana la 31 decembrie 2016 pot beneficia de schema de sprijin prin certificate verzi, este de asteptat ca noi capacitati de productie doar dupa ce autoritatile romane vor promulga o noua schema suport pentru energiile regenerabile.